Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova, România – d. 17 martie 1941, Cannes, Franța) a fost un diplomat, jurist, profesor și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, membru titular al Academiei Române.

Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori Președinte al acestei organizații internaționale (1930 și 1931). A depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene. Pe această linie politică, Nicolae Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele guvernului României, convențiile împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în anii 1933-1934 a Micii Înțelegeri și a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste).

Pe data de 29 august 1936 regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor guvernului și a anturajului său pro-german, dar și ca urmare a presiunilor externe, îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exileze. Stabilit la început în Elveția, apoi în Franța, Nicolae Titulescu moare la Cannes, la data de 17 martie 1941. În 1992 rămășițele sale au fost aduse în țară și înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, după o dificilă procedură legală, organizată de Jean-Paul Carteron, fondatorul Forumului Crans-Montana.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din Romania.

În capitolul Dispozițiuni finale și tranzitorii (articolele 110-111) din Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor, pentru învestirea cu dată certă şi legalizarea copiilor de pe înscrisuri, se prevedea înființarea la Tribunalul Ilfov – Secția de Notariat, a Cazierului Testamentelor Autentice și Mistice din întreaga țară, dispoziție care, era unică în lume, la acea dată.

Toate secțiile notariale din cadrul instanțelor judecătorești, dar și notarii publici care învesteau cu formă autentică testamentele sau declarațiile, prin care se revocau sau se modificau acestea, precum și instanțele judecătorești, care primeau în conservare testamente mistice, aveau obligația să comunice, din acel an, Tribunalului Ilfov – Secția Notariat, în cel mult 10 zile de la primirea sau autentificarea unor asemenea acte de dispoziție testamentară, raportări privind aceste documente. În ceea ce privește testamentele mistice, instanțele erau obligate să le comunice și pe cele depuse deja în conservarea lor până la acea dată. Raportările conțineau informații generale, respectiv: numele, prenumele testatorului sau declarantului, caracterul autentic sau mistic al testamentului, data și numărul sub care au fost autentificate sau înregistrate la instanță sau la notarul public. Notarul sau instanța care, pentru o anumită perioadă, nu a autentificat sau nu a primit nici o dispoziție testamentară era obligată să completeze totuși raportul către Cazier în termenul prevăzut. Pentru înregistrare se crea un opis general și unul alfabetic completate zilnic, sub directa supraveghere a primului grefier, care era și conservatorul lor. Opisele aveau un caracter confidențial în privința testamentelor mistice, despre care nu se puteau oferi nici un fel de informații sau certificate, decât dacă se făcea dovada încetării din viață a testatorului.

Prin Decretul nr.53/1953 se prevedea că la Biroul Principal de Notariat de Stat al Capitalei Republicii Populare Române și Regiunii București se înființa Cazierul testamentelor autentice și mistice din întreaga țară. Fostele registre, care compuneau Cazierul testamentelor autentice și mistice înființat la Tribunalul Ilfov Secția de Notariat prin art. 110 al Legii Nr. 358 din 3 iunie 1944, erau transferate în custodia Biroului Principal de Notariat de Stat. În lumina noilor competențe succesorale, Cazierul avea rolul de a asigura eficiența sistemului notarial și în același timp de a micșora posibilitățile de eroare în cazul succesiunilor testamentare. Birourile regionale de Notariat de Stat aveau obligația să comunice Biroului Principal de Notariat de Stat al Capitalei Republicii Populare Române și Regiunii București, la sfârșitul fiecărei luni, tabelul testamentelor autentice și al declarațiilor autentice, prin care acestea se revocau sau se modificau, depuse în arhiva lor centrală, în cursul lunii respective. Cazierul Testamentelor era desființat la scurt timp, fără a-i fi fost percepută adevărata utilitate și necesitate. Lucrul acesta se va întâmpla peste 50 ani, când lua naștere forma sa informatizată.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din Romania.

Ana Aslan-Vasilichia (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila – d. 20 mai 1988, la București) este una dintre cele mai mari figuri feminine din istoria României. A fost medic specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958-1988). A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Charles de Gaulle, J.F. Kennedy, Iosip Broz Tito, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.

Membră a Academiei de Științe, din New York, Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative, Membră în Consiliul de Conducere al Asociației Internaționale de Gerontologie, Membră a Societății Naționale de Gerontologie din Chile, Ana Aslan a primit o serie de distincții internaționalei: Premiul internațional și medalia « Leon Bernard » acordat de Organizația Mondială a Sănătății (1952), Merito della Republica – Italia, Cavaler al Ordinului Palmes académiques – Franța, Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universității Bragança Paulista din Brazilia.

Ana Aslan-Vasilichia a murit la 20 mai 1988, la vârsta de 91 de ani, fără a avea moștenitori legali sau testamentari. Potrivit certificatului de moștenitor nr.1716/1988 din data de 22 decembrie 1988 emis la Notariatul de Stat Sector 1 București în dosarul succesoral nr.878/1988 întreagă masă succesorală a revenit Statului Român.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din Romania.